CLAVÍR, clavire, s. n. (Rar) Pian. [Pl. si: claviruri] – Din germ. Klavier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLAVÍR s.n. (Rar) Pian. [Var. claviriu s.n. / < germ. Klavier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLAVÍR s. n. pian. (< germ. Klavier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLAVÍR s. v. pian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clavír (claviruri), s. n. – Pian. Germ. Klavier (sec. XIX). – Der. (înv.) clavirist, s. m. (pianist).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clavír s. n., pl. clavíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clavír n., pl. urĭ și e (germ. klavier, d. fr. clavier, șir de clape. V. cheĭe). Mold. Vechĭ. Piano [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLAVÍR ~e n. rar Instrument muzical de percuție constând dintr-o cutie mare de rezonanță (așezat pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice, dispuse orizontal, care produc sunete, când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul clapelor; pian. [Pl. și claviruri] /<germ. Klavier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink