CLEISTOGAMÍE, cleistogamii, s. f. (Bot.) Autopolenizare. [Pr.: cle-is-] – Din fr. cléistogamie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLEISTOGAMÍE s.f. Mod de polenizare în care florile se polenizează cu propriul lor polen, fără să se mai deschidă. [Pron. cle-is-, gen. -iei. / < fr. cléistogamie, cf. gr. kleistos – închis, gamos – căsătorie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLEISTOGAMÍE s. f. autopolenizare. (< fr. cléistogamie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLEISTOGAMÍE s. v. autopolenizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cleistogamíe s. f. (sil. cle-is-), g.-d. cleistogamíi, art. cleistogamíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink