CLEPTOMANÍE s. f. Manie caracteristică prin impulsul patologic de a-și însuși prin furt bunuri străine fără a avea nevoie de ele și fără a urmări vreun profit material. – Din fr. cleptomanie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLEPTOMANÍE f. Tendință patologică pentru furt fără urmărirea unui profit. /<fr. cleptomanie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLEPTOMANÍE s.f. Înclinație irezistibilă pentru furt (de bani, de obiecte etc.); impulsie morbidă, manie pentru furt. [Gen. -iei. / < fr. cleptomanie, cf. gr. klepto- – a fura, mania – manie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLEPTOMANÍE s. f. impuls morbid irezistibil de a fura (bani, obiecte etc.). (<fr. cleptomanie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cleptomaníe s. f., art. cleptomanía, g.-d. cleptomaníi, art. cleptomaníei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cleptomaníe f. (vgr. kléptes, hoț, și manie). Mania de a fura.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink