CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului. – Din lat. clericus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLÉRIC s.m. Om al bisericii, membru al clerului, preot; călugăr. [Cf. germ. Kleriker, lat. clericus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLÉRIC s. m. membru al clerului. (< lat. clericus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLÉRIC s. (BIS.) (înv.) duhovnic. (~ul este membru al clerului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Cleric ≠ laic, mirean
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
cléric s. m., pl. clérici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cléric, -ă adj. (vgr. klerikós). Clerical, de cler. S. m. Care face parte din cler.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLÉRIC ~ci m. Persoană care face parte din cler. /<lat. clericus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink