CLERICÁL, -Ă, clericali, -e, adj. Care aparține clericilor sau clericalismului, privitor la clerici sau la clericalism. – Din fr. clérical, lat. clericalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLERICÁL, -Ă adj. Referitor la clerici, la clericalism. [Cf. germ. klerikal, lat. clericalis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLERICÁL, -Ă adj. referitor la clerici, la clericalism. (< fr. clérical, lat. clericalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLERICÁL adj. (BIS.) ecleziastic, preoțesc, (pop.) popesc. (Adunare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clericál adj. m., pl. clericáli; f. sg. clericálă, pl. clericále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clericál, -ă adj. (fr. clérical, d. mlat. clericalis). Cleric, al cleruluĭ: ordin clerical. Subst. Partizan al cleruluĭ, al clericalizmuluĭ. Adv. În mod clerical.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLERICÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de cleric; propriu clericului; ecleiziastic; preoțesc. /<fr. clérical, lat. clericalis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink