Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CLÉVETĂ, clevete, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie – Din sl. kleveta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLEVÉTĂ s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, cle-vetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clévetă (clévete), s. f. – Clevetire, calomnie. Sl. kleveta (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62; Conev 101); cf. bg. kleveta.Der. cleveti, vb. (a bîrfi, a calomnia, a denigra, a detracta), care poate să fie și reprezentant al sl. klevetati, bg. klevetjă; clevetitor, adj. (bîrfitor, calomniator); cleveteală, s. f. (clevetire); clevetnic, adj. (calomniator), din sl. klevetĭnikŭ, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clévetă s. f., pl. clévete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clévetă f., pl. e (vsl. kleveta). Vechĭ. Calomnie, bîrfire.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)