CLIENTELÁR, -Ă, clientelari, -e, adj. Care aparține clienților (3), privitor la clienți. ◊ Relații (sau raporturi etc.) clientelare = relații existente între statul roman și unele populații străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei. [Pr.: cli-en-] – Din client.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLIENTELÁR, -Ă adj. Relativ la clientelă (1) [în DN]; (p. ext.) referitor la raportul care exista între statul roman, ca patron, și populațiile străine care se recunoșteau dependente de autoritatea Romei. [< clientelă + -ar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLIENTELÁR, -Ă adj. relativ la clientelă (1); (p. ext.) referitor la raportul între statul roman, ca patron, și populațiile străine. (< clientelă + -ar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
clientelár adj. m. (sil. cli-en-), pl. clientelári; f. sg. clienteláră, pl. clienteláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clientelár, -ă adj. (d. clientelă. Cp. cu tutelar). Care e în clientela altuĭa: stat clientelar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLIENTELÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de clientelă; propriu clientelei. [Sil. cli-en-] /clientelă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink