CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Mediu social, politic, moral etc.; ambianță. – Din fr. climat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLIMÁT s.n. 1. Climă. 2. (Fig.) Atmosferă socială, morală; ambianță. [< fr. climat, cf. gr. klima].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLIMÁT1 s. n. 1. climă. 2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianță. (< fr. climat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLIMAT2(O)- elem. clima-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLIMÁT s. v. climă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CLIMÁT s. v. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, societate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
climát n., pl. urĭ, ca uscaturĭ, suhaturĭ (fr. climat. V. climă). Climă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLIMÁT ~e n. 1) Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climă. 2) fig. Ansamblu de circumstanțe morale sau materiale care înconjoară o persoană; ambianță; atmosferă; cadru; anturaj; mediu. /<fr. climat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink