CLÍMAX, climaxuri, s. n. 1. Fază finală într-o succesiune ecologică, în care există o relativă stabilitate a biocenozei și o corespondență a ei cu clima și cu solul 2. Figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor, acțiunii etc. dintr-o operă. – Din fr. climax.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLÍMAX1 s.n. 1. Figură de stil în care desfășurarea ideilor, a gândirii se face treptat, în gradație (2) [în DN] ascendentă în formă de scară. 2. (Liv.) Punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict. [Pl. -xuri. / < lat., fr. climax, cf. gr. klimax – scară].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLÍMAX2 s.n. Stadiul final al evoluției naturale a unei formații vegetale. [< fr. climax, cf. gr. klimax – scară].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLÍMAX s. n. 1. figură de stil în care desfășurarea ideilor, a acțiunii se face treptat, în gradație ascendentă. 2. punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict. 3. stadiu final de evoluție a unui ecosistem. (< fr. climax)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
clímax s. n., pl. clímaxuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLÍMAX1 n. Figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor unei opere. /<fr. climax
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLÍMAX2 ~uri n. biol. Fază finală a unei succesiuni ecologice, caracterizată prin stabilitatea relativă a biocenozei și prin corespondența acesteia cu clima și solul. /<fr. climax
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink