Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: clipi (verb) , clipit (substantiv neutru)   
CLIPÍT s. n. Faptul de a clipi.V. clipi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
clipít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLIPÍ, clipesc, vb. IV. Intranz. 1. A apropia și a îndepărta în mod ritmic (și reflex) pleoapele una de alta. ◊ Expr. Cât ai clipi (din ochi) = numaidecât, imediat. 2. Fig. (De obicei despre surse de lumină) A sclipi, a licări, a scânteia. – Din sl. klepati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CLIPÍ ~ésc intranz. A mișca repede și ritmic pleoapele. ◊ Cât ai ~ din ochi foarte repede. /<sl. klepati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLIPÍ vb. 1. v. sclipi. 2. a licări, a luci, a scăpăra, a scânteia, a sclipi, a străfulgera. (Luminițe ~ în noapte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clipí (clipésc, clipít), vb.1. A apropia și depărta pleoapele. – 2. A străfulgera, a luci repede și scurt. Sl. klepati „a lovi” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 63; DAR). Sensul de „a închide ochii” trebuie să fi existat încă din sl., în ciuda faptului că nu este confirmat de nici o mărturie: cf. sl. zaklopiti „a închide”, slov. zaklêpati „a închide”, cr. zaklopnica „pleoapă”, bg. klepač „pleoapă”. Pentru sensul 2, cf. sclipi. Der. clipă, s. f. (clipire, interval de timp foarte scurt; secundă, moment), postverbal; clipit, s. n. (secundă); clipită, s. f. (secundă); clipitură, s. f. (clipire); clipeală, s. f. (clipire); clipitor, adj. (care clipește); clipelnic, adj. (efemer); clipiș, adv. (instantaneu); clipoci, vb. (a clipi, a moțăi), probabil der. expresivă (după Tiktin și DAR, din bg. klipač „pleoapă”); clăpoci, vb. (a dormita); clipoceală, s. f. (somnolență). După Candrea, Elemente, 407, Bogaci și DAR din rom. provin. rut. klipati, klypiti „a clipi”, kljipka „secundă”. Nu este clară legătura acestor elemente cu clipot, s. n. (murmur, susur), pe care DAR îl consideră a proveni din sl. klepotŭ „lovitură”. Mai probabil este deverbal de la a clipoti, vb. (a susura).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipésc, imperf. 3 sg. clipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clipeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clipésc v. intr. (rut. klipatĭ, a clipi: ceh. klipiti, klepiti, a lăsa în jos, klapati, a se lăsa în jos. Bern. 1, 512. V. clapă). Închid și deschid ochiĭ repede. Sclipesc, cum ni se arată unele stele.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române