CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Înv.) Moștenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLIRONÓM s. v. moștenitor, succesor, urmaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clironóm (clironómi), s. m. – Moștenitor. – Mr. clironom. Ngr. ϰληρονόμος (Gáldi). – Der. clironoamă, s. f. (moștenitoare); clironomie, s. f. (moștenire; drept ereditar); clironomisi, vb. (a moșteni). Sînt cuvinte înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clironóm s. m., pl. clironómi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clironóm, -oámă s. (ngr. klironómos). Mold. Sec. 18-19. Moștenitor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLIRONÓM ~i m. înv. Persoană care deține o clironomie. /<ngr. klironómos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink