CLÍSMĂ, clisme, s. f. Introducere a unui lichid în intestinul gros, pe cale rectală, pentru evacuarea forțată a materiilor f****e, de obicei în cazurile de constipație; clistir. – Din ngr. klísma, germ. Klysma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLÍSMĂ s.f. Spălătură intestinală făcută prin introducerea unor lichide în intestinul gros cu ajutorul unor aparate speciale; clistir. [< germ. Klysma, cf. gr. klysma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLÍSMĂ s. f. spălătură intestinală prin introducerea unor lichide în intestinul gros cu un irigator. (< germ. Klysma, ngr. klysma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLÍSMĂ s. (MED.) spălătură, (pop.) clistir. (A-i face cuiva o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clísmă (clísme), s. f. – Clistir, spălătură. Gr. ϰλύσμα (sec. XIX), sau germ. Klisma (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clísmă s. f., g.-d. art. clísmei; pl. clísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLÍSMĂ ~e f. 1) Curățare curativă a intestinului gros efectuată prin introducerea pe cale rectală a unor lichide. 2) Aparat cu ajutorul căruia se efectuează această operație; clistir; irigator. /<ngr. klysma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
clízmă f., pl. e (ngr. și vgr. klýsma). Loțiune care, pin [!] ajutoru clistiruluĭ, se întroduce [!] în corpu unuĭ bolnav pin orificiu a**l.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink