CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLOCOTITÓR adj. v. agitat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clocotitór adj. m., pl. clocotitóri; f. sg. și pl. clocotitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink