CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). – Cf. clocot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLOCOȚÉL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, d*****ă-vânătă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clocoțél, clocoțéi, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, d*****ă vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
clocoțél s. m., pl. clocoțéi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLOCOȚÉL s. m. Plantă erbacee perenă din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-70 cm, cu frunze simple, sesile și flori mari, albastre (Clematis integrifolia).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink