CLÓCĂ, cloci, s. f. (Reg.) Cloșcă. – Postverbal al lui cloci.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CLÓCĂ s. v. cloșcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CLÓCĂ, clóci, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. Clonc (2). (deverbal din cloci)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
1) clócă, V. cloșcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) clócă f., pl. ĭ (nsl. kloka, id.) Trans. Plasă de prins pește (prostovol?).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
clóșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (bg. kločka, kvačka, cloșcă; sîrb. rut. kvočka, rus. kluša, klúška; alb. klóčkă, kváčkă; turc. koločka, kulučka, ven. chioca, sp. clueca, pg. choca, germ. glucke ș. a. V. clocesc). Găină orĭ altă pasăre care clocește, și pe urmă, și crește puiĭ. Fig. Persoană foarte supărăcĭoasă. A te răpezi [!] ca o cloșcă, a te răpezi cu mare furie. Cloșca cu puiĭ, constelațiunea Pleĭadelor. – În Trans. și clocă, pl. ĭ (nsl. bg. vsl. kloka), în Ban. și Olt. (NPl. Ceaur, 143), cloță, pl. e (d. sîrb. kvocati, a cloncăni, klocati, a clămpăni).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink