Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CLONCĂNÍT s. n. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLONCĂNÍT s. cloncănire, (reg.) cloncăt. (~ul găinii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cloncănít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cloncănít n., pl. urĭ. Strigătu cloșteĭ și al corbuluĭ: s´auzea un cloncănit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CLONCĂNÍ ~éște intranz. (despre cloști) A scoate sunete scurte și repetate; a face „clonc-clonc”. /clonc + suf. ~ăni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLONCĂNÍT ~uri n. Sunet caracteristic scos de cloșcă. /v. a cloncăni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cloncăní vb., ind. prez. 3 sg. cloncănéște / clóncăne, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncăneáscă / clóncăne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink