CLONDÍR, clondire, s. n. Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, în care se păstrează băuturi. – Din bg. krondir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLONDÍR s. (reg.) uiagă. (~ de țuică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clondír (clondíre), s. n. – Carafă, sticlă. – Var. crondir. Mr. clondir, megl. clundir. Ngr. ϰρυωντήριον (Vasmer, Gr., 81; cf. Cihac, II, 648), cf. ngr. ϰροντήρι, bg. krondir, sb. kondir, kondír (sec. XV). Der. directă din bg. (Berneker 558) pare probabilă numai pentru var.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clondír s. n., pl. clondíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clondír n., pl. e (ngr. klondiri, krondiri și kryondiri [scris -ntiri], d. krýos, frig, adică „vas care ține apa rece”; bg. krondil și krondir. V. cristal). Sud. Galon (vas de sticlă) de cîțĭ-va litri (5-6 orĭ chear [!] și 2-3 saŭ un simplu burcut). Conținutu lui: un clondir de vin. – La început s´a zis așa celor de lut (ca cele de Curaçao), apoĭ și celor de sticlă. V. urcĭor și damigeană.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLONDÍR ~e n. înv. Vas de sticlă cu gât scurt și îngustat folosit pentru păstrarea băuturilor alcoolice. /<bulg. krondir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink