CLONȚ, clonțuri, s. n. (Pop.) Cioc; plisc. ♦ Fig. Bărbie. ♦ Fig. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. bg. kljunec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLONȚ s. v. cioc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CLONȚ s. v. gură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clonț, clónțuri, s.n. (pop.) 1. cioc, plisc, clobanț, flisc, pipură. 2. gură, fleoancă, fleură, bot. 3. dinte. 4. stană de piatră ascuțită; bruș. 5. inima seminței; germene. 6. cocoșul puștii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
clonț s. n., pl. clónțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clonț n., pl. urĭ (var. din clanț. Cp. cu cleanț și cu sîrb. kljun, dim. kljunić, cĭoc). Fam. Cĭoc, plisc (maĭ ales al păsărilor de pradă și, ironic, și gura omuluĭ): Nu-țĭ băga clonțu pin [!] mîncarea mea! Tacă-țĭ clonțu! – În nord și clanț și clobanț.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLONȚ ~uri n. pop. v. CLANȚ. ◊ A-și ține ~ul a-și închide gura; a tăcea. /<bulg. kljunec
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLONȚUL-COCOSTÂRCULUI s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink