CLORAMÍNĂ, cloramine, s. f. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și antiseptice. – Din fr. chloramine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLORAMÍNĂ s.f. Substanță netoxică, care se prezintă sub formă de pudră albă cristalină, solubilă în apă, folosită ca bactericid, oxidant și dezodorizant. [< fr. chloramine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLORAMÍNĂ s. f. substanță netoxică, pudră albă cristalină, solubilă în apă, dezinfectant și dezodorizant. (< fr. chloramine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cloramínă s. f. (sil. mf. clor-), g.-d. art. cloramínei; pl. cloramíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLORAMÍNĂ (‹ fr. {i}) s. f. Compus organic obținut prin clorurarea la atomul de azot a aminelor, amidelor, sulfonamidelor, imidelor și iminelor; are proprietăți oxidante și un puternic efect antiseptic. Ex.: cloramina T (p-toluen-clorsulfonamida sodată), utilizată ca dezinfectant pentru răni și pentru apa de băut.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink