Dex cloroză

CLORÓZĂ, cloroze, s. f. 1. Formă de anemie caracterizata prin micșorarea considerabilă a cantității de hemoglobină din sânge și printr-o colorație galbenă-verzuie a pielii. 2. Boală a plantelor care se manifestă prin decolorarea frunzelor și a mugurilor. – Din fr. chlorose.

CLORÓZĂ s.f. 1. Anemie cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sânge. 2. Îngălbenire (totală sau parțială) a organelor verzi ale plantelor, cauzată de distrugerea clorofilei din celule. [< fr. chlorose, cf. gr. chloros – verde].

CLORÓZĂ s. f. 1. anemie a fetelor tinere, cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sânge. 2. îngălbenire patologică a frunzelor, cauzată de distrugerea clorofilei. (< fr. chlorose)

CLORÓZĂ s. (MED.) (pop.) gălbeneală.

cloróză s. f., g.-d. art. clorózei; pl. cloróze

cloróză f., pl. e (d. clor cu suf. medical -oză). Med. Boală care te face palid (nu gălbenare) din pricina anemiiĭ și care se vindecă pin [!] medicamente care conțin fer [!].

CLORÓZĂ ~e f. 1) Stare de slăbire a organismului provocată de schimbarea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sânge; anemie. 2) (despre plante verzi) Boală a plantelor cauzată de lipsa de clorofilă, care se manifestă prin îngălbenire. /<fr. chlorose

CLORÓZĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. khloros „gelben-verzui”) s. f. 1. Formă de anemie, întîlnită mai frecvent la fetele tinere, caracterizată prin culoarea palidă-verzuie a pielii și prin scăderea considerabilă a hemoglobinei. 2. Simptom de boală întîlnit la plante, manifestat prin îngălbenirea frunzelor, ca urmare a diminuării sau pierderii clorofilei. Cauzele pot fi: variații sezoniere ale unor factori de mediu (lumină, temperatură, umiditate), deficiența sau excesul de calciu unor elemente chimice din sol (ex. insuficiența fierului determinată de excesul de calciu), acțiunea unor microorganisme fitopatogene (virusuri, bacterii, ciuperci), acțiunea unor substanțe toxice.