Dex clucer

CLUCÉR, cluceri, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. – Din sl. kliučiari.

clucér (clucéri), s. m. – În vechea organizare, dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești; era în același timp intendent general al armatei și membru al sfatului sau divanului. Începînd din 1738, titlul său a fost numai onorific. – Clucer de arie, intendent care aproviziona cu nutreț. – Clucer de pivniță, intendent care asigura rezervele de băutură ale armatei. – Clucer de jigniță, intendent care asigura rezervele de hrană ale armatei. – Var. (înv.) cliuc(e)ar. Sl. ključarĭ (Mikoosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, II, 64), cf. cliuci. Este dublet de la colcer, s. m. (Trans., persoană care, la nunțile populare, se ocupă cu aprovizionarea cu alimente și băuturi), din același cuvînt sl., dar prin intermediul pronunțării mag. kolcsar (Drăganu, Dacor., V, 364-6; DAR). – Der. clucereasă, s. f. (soția clucerului); clucerie, s. f. (ocupație de clucer); colceri, vb. (a găti mîncarea la cazan); colceriță, s. f. (femei care prepară mîncarea la cazan). Din rom. provine ngr. ϰλοτσάρις (Meyer, Neugr. St., II, 75). Nu este clară proveniența din țig. sp. clichi „cheie” (Besses 51), care pare mai curînd der. din bg. ključ „cheie.”

clucér s. m., pl. clucéri

clucér m. (vsl. klĭučárŭ, intendent, d. klĭučĭ, cîrlig, cheĭe; rus. klĭucárĭ, intendent, ung. kulcs, cheĭe, kulcsár, intendent). Vechĭ. Intendent. Un rang de boĭerie (între medelnicer și serdar). Clucer de arie, intendentu care îngrijea de nutreț. Clucer de pivniță, care îngrijea de băuturĭ. Mare clucer, intendentu general (mare ispravnic) al cămărilor domnuluĭ și al armateĭ. – Și culcer (rămas ca nume de familie). V. sluger și chelar.

CLUCÉR ~i m. (în Moldova și în Muntenia medievală) Boier care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. /<sl. kljuțaru

CLUCER DE ÁRIE s. (IST.) jignicer.