CLĂCUȘOÁRĂ, clăcușoare, s. f. Diminutiv al lui clacă (2); (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă. – Clacă + suf. -ușoară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
clăcușoáră s. f., g.-d. art. clăcușoárei; pl. clăcușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink