CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLĂNȚĂNITÚRĂ s. v. clănțănit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clănțănitúră s. f., g.-d. art. clănțănitúrii; pl. clănțănitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink