CLĂTINĂTÚRĂ, clătinături, s. f. Mișcare (usoară) într-o parte și într-alta. ♦ Mișcare, deplasare șovăitoare. – Clătina + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLĂTINĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hur-ducătură. 3. v. zgâlțâitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clătinătúră s. f., g.-d. art. clătinătúrii; pl. clătinătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clătinătúră f., pl. ĭ. Rezultatu clătinăriĭ, zguduitură: dintr´o singură clătinătură, zidu s´a dărămat [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink