CNÓCAUT, cnocauturi, s, n. Scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. [Prescurtat: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CNÓCAUT s.n. Scoaterea din luptă, la box, a adversarului, care este declarat învins dacă nu se ridică de pe podea până ce arbitrul numără până la zece; (p. ext.) competiție în care învinsul este eliminat imediat. ◊ A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă, a cnocauta. [Pron. noc-aut, scris și knock-out, abrev. k.o., pl. -turi. / < engl., fr. knock-out].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CNOCAUT [NÓC-AUT] abr. k. o. / s. n. scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. (< fr., engl. knock-out)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cnócaut s. n. (sil. mf. cnoc-aut), pl. cnócauturi; abr. k.o.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CNÓCAUT ~uri n. Scoatere din luptă a boxerului care, în urma loviturii aplicate de adversar, nu se poate ridica de jos timp de zece secunde. [Sil. cno-ca-ut] /<fr., engl. knock-out
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink