Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
COÁCĂZĂ, coacăze, s. f. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobițe roșii, cu gust acrișor, dispuse în ciorchini; pomușoară. – Cf. alb. kokëzë.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COÁCĂZĂ s. (BOT.) (reg.) dârmoz, drimoc, răză-chie, ribizli, rozinchină, strugurași (pl.), strugurei (pl.), strugure-spinos, (Bucov.) păltinele (pl.), (Mold. și Bucov.) pomușoară. (Mănâncă ~e.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COÁCĂZĂ s. v. coacăz-de-munte, merișor, smirdar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coácăză (-ze), s. f.1. Fruct în formă de bobițe roșii cu gust acrișor, pomușoară. – 2. Varietate de coacăz. – 3. (Bucov.) Varietate de struguri. – 4. Afină. – 5. Dîrmoz, Viburnum Lantana.Mr. coacăză. Varietatea de plante numită astfel indică faptul că numele le-a fost dat din pricina aspectului bobițelor sale rotunde și cărnoase, care au o anumită asemănare între ele. Este probabil, prin urmare, ca originea cuvîntului să fie lat. *coccum, pl. cocca, din al cărui rezultat *coacă s-a obținut acest cuvînt, prin suf. -ză, ca în cinteză, pupăză, etc. (Densusianu, Bausteine, 474; Philippide, II, 707; Pascu, Suf., 379; Iordan, Dift., 188; cf. Rosetti, II, 115). În general se preferă să se plece de la alb. kokjë „boabă”, care este același cuvînt lat. (Densusianu, Rom., XXXIII, 74; Meyer, 164; Schuchardt, ZRPh., XXVI, 322; DAR; REW 2009; Pușcariu, Lr., 265); dar această ipoteză este inutilă, căci o formă *kokëzë nu apare în alb. și der. cu -ză este normală în rom., pentru a se forma dim., cf. căcărează, gălbează.Der. coacăz, s. m. (arbustul care dă coacăze); cocăzar, s. m. (rododendron). Din rom. provin bg. kokazi „afină”, mag. kokojza, kokolyza „coacăză”, rut. gogodza.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
coácăză s. f., g.-d. art. coácăzei; pl. coácăze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coácăză (oa dift.) f., pl. e (dim. d. coacă, var din cocă 1. D. rom. vine bg. kokazi, afine; rut. gogodza, ung. kokojza și kokojca). Vest. Fruct de coacăz. – În nord coacăță, „fruct de dîrmoz”.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COÁCĂZĂ ~e f. Fructul coacăzului. /Cuv. autoht.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)