COÁGUL, coaguli, s. m. Masă de substanță coloidală închegată; cheag. [Pr.: co-a-] – Din lat., fr. coagulum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COÁGUL s.m. Gelul obținut prin coagularea unor substanțe coloidale; cheag. [Pron. co-a-. / < lat., fr. coagulum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COÁGUL1 s. m. gel obținut prin coagularea unor substanțe coloidale; cheag. (< lat., fr. coagulum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COAGUL2(O)- elem. „cheag, coagulare”. (< fr. coagul/o/-, cf. lat. coagulum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COÁGUL s. v. cheag.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coágul s. m. (sil. co-a-), pl. coáguli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COÁGUL ~i m. Masă de substanță (sânge, lapte etc.) închegată. [Sil. co-a-] /<lat., fr. coagulum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COÁGUL (‹ fr., lat.) s. m. 1. C. sanguin = masă de fibrină solidificată sub formă de rețea, în ochiurile căreia se găsesc elemente figurate ale sîngelui; cheag. 2. Masă gelificată, elastică, formată prin separarea cazeinei și a altor substanțe din lapte, consecutiv acțiunii unor enzime de origine animală sau acizi ce produc precipitarea cazeinei.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink