COALÍȚIE, coaliții, s. f. Alianță între două sau mai multe state, grupări politice, clase sociale etc., încheiată în scopul unei acțiuni comune. [Pr.: -co-a-] – Din fr. coalition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COALÍȚIE s.f. Alianță dintre două sau mai multe state, grupări politice etc., făcută în vederea unei acțiuni comune. ◊ Guvern de coaliție = guvern la care participă mai multe partide sau fracțiuni politice. [Pron. co-a-, gen.-iei. / cf. fr. coalition < lat. coalitus – unit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COALÍȚIE s. f. alianță între două sau mai multe state, partide sau clase sociale, în vederea unei acțiuni comune. (fr. coalition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COALÍȚIE s. (MIL., POL.) alianță. (O mare ~ de partide.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coalíție s. f. (sil. co-a-, -ți-e), art. coalíția (sil. -ți-a), g.-d. art. coalíției; pl. coalíții, art. coalíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COALÍȚIE ~i f. Reuniune temporară între state, forțe, partide sau persoane în vederea realizării unor scopuri comune. ~ defensivă. ~ agresivă. [G.-D. coaliției; Sil. co-a-li-ți-e] /<fr. coalition
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
coalițiúne (oa 2 silabe) f. (fr. coalition, d. lat. coálitus, part. d. coalescere, a se uni; it. coalizione). Alianță ofensivă: coalițiunile contra luĭ Napoleon. Cartel, alianță politică. – Și -'ție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink