COÁNĂ s. f. v. cucoană.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COÁNĂ s. f. orificiu posterior al foselor nazale; nară interioară. (< fr. choane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COÁNĂ s. (ANAT.) nară internă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coană-chiftiriță f., pl. e (pin [!] etim. pop. d. coană din cocoană și chiftiriță). V. coropișniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cocoánă (vest) și cu- (est) f., pl. e (fem. d. cocon, de unde și ngr. kokkóna, cocoană, și turc. kokóna, cocoană creștină, kokonoz, tînăr cochet, coconaș, kúkla, [ngr. rus. kúkla] păpușă, din aceĭașĭ răd. cu cocă, cocoloș ș. a. nenumărate). Vechĭ. Fată de boĭer saŭ de domn. Azĭ. Fam. Nevastă de boĭer saŭ damă bine îmbrăcată: boĭeru și cocoana e [!] la plimbare. Fasole cocoane, un fel de fasole albe ornate cu roș. – Maĭ fam. coana (Catinca), coană (Catincă).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink