COÁRNĂ, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
coárnă s. f., g.-d. art. coárnei; pl. coárne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coárnă (oa dift.) f., pl. e. Fructu cornuluĭ. Poamă coarnă: clădăriĭ de coarnă supt [!] strășinĭ [!] (Sov. 218). V. corn 3.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COÁRNĂ1 f. 1) Varietate de viță de vie având struguri dulci, cu boabe alungite și coa-ja tare. ~-neagră. 2) Strugurii acestei varietăți de viță de vie. /<lat. corna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COÁRNĂ2 ~e f. Fructul cornului. /<lat. corna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COARNE-DE-MÁRE s. pl. v. roșcovă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
3) corn, coarnă adj. (d. corn 1). Se zice despre o varietate de poamă cu boabele de forma fructelor cornuluĭ: strugure corn, poamă coarnă. – În Munt. se zice coarnă, ca s. f. cu înț. de „poamă coarnă”.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink