COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COBORÂTÓR adj., s. 1. adj. v. înclinat. 2. s. v. urmaș. 3. adj. (FON.) descendent, scoborâtor. (Diftong ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Coborâtor ≠ suitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
coborâtór adj. m., s. m., pl. coborâtóri; f. sg. și pl. coborâtoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COBORÂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care coboară; care descrește; care se află în scădere. Accent ~. /a coborî + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COBORÂTÓR2 ~i m. Persoană care descinde dintr-un anumit neam sau dintr-o familie oarecare; urmaș; descendent. /a coborî + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink