cobăí, cobăiésc, vb. IV (reg.) a scoate țipete cobitoare, a cobi, a geme ca o cobe.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
COBÁIE, cobăi, s. f. (Reg.) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii. – Probabil din cobe + suf. -aie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COBÁIE ~ăi f. rar reg. 1) Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne și ouă; orătanie; găină. 2) la pl. Păsări domestice; orătănii. [Sil. -ba-ie] /cobe + suf. ~aie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COBÁIE s. v. orătanie, pasăre.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cobáie s. f., g.-d. art. cobăii; pl. cobăi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cobaĭe și gobaĭe f., pl. ăĭ (d. coabe, cobie). Mold. Iron. Pasăre de curte: gobaĭa a intrat în bucătărie și mĭ-a spart un pahar. V. angărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink