COCHÍLIE, cochilii, s. f. 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște, foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, a lingourilor etc. [Var.: cochílă s. f.] – Din fr. coquille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COCHÍLIE s.f. 1. Înveliș calcaros compus din una sau două valve, care constituie scheletul unor moluște. 2. Formă metalică în care se toarnă diferite piese de mașini, lingouri etc.; cochilă. [Gen. -iei. / < fr. coquille, cf. lat. conchylium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COCHÍLIE s. f. 1. înveliș protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluște, foraminifere, radiolari). 2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc. (< fr. coquille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COCHÍLIE s. 1. (ZOOL.) scoică, valvă. (Un șirag din ~ii.) 2. v. cochilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cochílie s. f. (sil. -li-e), art. cochília (sil. -li-a), g.-d. art. cochíliei; pl. cochílii, art. cochíliile (sil. -li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COCHÍLIE ~i f. 1) Înveliș protector calcaros al unor specii de nevertebrate. 2) Formă de metal folosită la turnarea pieselor din aliaje. [Art. cochilia; G.-D. cochiliei; Sil. -li-e] /<fr. coquille
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink