CÓCINĂ, cocini, s. f. Adăpost sau coteț pentru porci. ♦ Cameră, locuință, foarte murdară și neîngrijită. – Din bg., scr. kočina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓCINĂ s. (pop.) porcăreață, (reg.) porcărie, (Mold. și Bucov.) coștereață, (Mold.) poiată. (~ de porci.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cócină (-ne), s. f. – 1. Coteț pentru porci. – 2. Împletitură de nuiele pentru prins pești. – Mr., megl. cocină. Bg., sb., cr. kočina (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Conev 81). Cf. coteț.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cócină s. f., g.-d. art. cócinii; pl. cócini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cócină f., pl. e (bg. kóčina, d. koček, coteț. V. coteț). Sud. Coteț de porcĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÓCINĂ ~e f. Adăpost din scânduri sau din piatră pentru păsări, porci etc.; coteț. [G.-D. cocinii] /<bulg., sb. koțina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink