Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
COCOLOȘÍRE, cocoloșiri, s. f. Acțiunea de a (se) cocoloși; cocoloșeală. – V. cocoloși.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COCOLOȘÍRE s. v. mușamalizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cocoloșíre s. f., g.-d, art. cocoloșírii; pl. cocoloșíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COCOLOȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se cocoloșească. 2) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenționat, prezentând într-o lumină favorabilă; a mușamaliza. 3) (mai ales copii) A îmbrăca în haine multe și groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoșmăna. /Din cocoloș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE COCOLOȘÍ se ~éște intranz. A se face cocoloș. /Din cocoloș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COCOLOȘÍ vb. v. mușamaliza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COCOLOȘÍ vb. v. boți, încotoșmăna, înfofoli, mototoli, șifona.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cocoloșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșésc, imperf. 3 sg. cocoloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoloșeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocoloșésc v. tr. (d. cocoloș). Vest. Fac cocoloș, mototolesc, boțesc. Fig. Fac mușama. acoper [!] o faptă rea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink