COCÚȚĂ, cocuțe, s. f. Diminutiv al lui cocă3; fetiță. – Cocă3 + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COCÚȚĂ s. v. copilă, fetiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cocúță s. f., g.-d. art. cocúței; pl. cocúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocúță f., pl. e (dim. d. cocă 1; lat. cucutia, un fruct, cucutium, scufie; it. cocuzza, cucuzzo, cap, cocuzza, bostan, cap; ngr. kukútsi, sîmbure [REW, 2369]. V. coc 1, cocă 1, cocoț ș. a.). Trans. Mold. Fam. Prunc, copil pînă la un an.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink