COCĂTÓR, -OÁRE, cocători, -oare, s. m. și f. Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine. – Coace + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cocătór s. m., adj. m., pl. cocătóri; f. sg. și pl. cocătoáre, g.-d. sg. art. cocătoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink