Dex codat

CODÁT, -Ă, codați, -te, adj. 1. (Despre animale) Cu coada lungă și stufoasă 2. (Despre ochi) Prelung, migdalat. – Coadă + suf. -at.

CODÁT adj. v. migdalat.

CODÁT adj. v. pedunculat.

codát, codáți, s.m. (reg.) mormoloc.

codát adj. m., pl. codáți; f. sg. codátă, pl. codáte

codát, -ă adj. Caudat, cu coadă. Ochĭ codațĭ, ochĭ lungĭ, ca migdalele. S. m. Fam. (Mold. sud.). Verme [!] (larvă) de poame: cireșele astea aŭ codațĭ. Verme de excremente (larva mușteĭ eristalis tenax). Mormoloc, puĭ de broască. V. cîșiță.

CÓDA¹ s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.

CODÁ², codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod² (2) – Din fr. coder.

A CODÁ ~éz tranz. (texte, informații) A transforma într-un sistem de semne convenționale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder

CODÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre animale) Care are coadă lungă și stufoasă; cu coadă lungă și stufoasă. 2) (despre ochi) Care are formă alungită și subțiată spre tâmple; migdalat. /coadă + suf. ~at

CÓDA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].

CODÁ vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder].

CÓDA¹ s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)

CODÁ² vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod¹ (2); a codifica. (< fr. coder)

CODÁ vb. v. cifra.

CODÁȚ s. v. câșiță, strepede.

A coda ≠ a decoda, a decodifica

códa (muz.) s. f.

codá vb., ind. prez. 1 sg. codéz, 3 sg. și pl. codeáză

pițigói-codát s. m.

códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc´o dată [!] pînă la urmă.