CÓDICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale sau, p. ext. de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat [Var.: códex, codexuri, s. n.] – Din lat. codex, -icis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓDICE s. n. 1. ansamblu de table cerate, cea mai veche formă de carte la romani. 2. culegere de texte vechi, în manuscrise; codex. (< lat. codex, -icis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÓDICE s. v. cod.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
códice s. n., pl. códice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
códice n., pl. tot așa, ca și nume (lat. códex, códicis, trunchĭ, carte [fiind-că ceĭ vechĭ scriaŭ pe tăblițe de lemn acoperite cu ceară]. V. cod, condică). Cod. (Rar). Manuscris vechĭ, carte veche: codicele de la Voroneț (un monument lit. rom. din sec. 16).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÓDICE ~ n. 1) Culegere de legi; cod. 2) Culegere de texte vechi manuscrise. /<lat. codex, ~icis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink