CODIRÍȘCĂ s. f. v. codiriște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
codiríșcă f., pl. ște și ștĭ (d. coadă cu term. din bg. toporiška. V. toporiște). Coadă de bicĭ, varga de care se leagă bicĭu. – În sud și codăriște și coderie: avea un bicĭ cu el, un pil cu coderia scurtă (VR. 1911, 10, 5. – Și în Gr. N. 1, 77).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink