CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CODREÁN s. v. pădurar, pădurean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
codreán, codreáncă, s.m. și f. (reg., înv.) oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
codreán adj. m., s. m. (sil. -drean), pl. codréni; f. sg. codreánă, pl. codréne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
codreán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor al codruluĭ. Pl. În vechime, un corp de 1200 de călărețĭ Moldovenĭ la codru Tighecĭuluĭ, în sudu Basarabiiĭ, ca gardă contra Tătarilor. V. tîlhar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CODREÁN ~eánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de regiunea codrilor; propriu codrilor. 3) și substantival Care trăiește în regiunea codrilor. /codru + suf. ~ean
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink