COERCITÍV, -Ă, coercitivi, -e, adj. (Livr.) Care are puterea, dreptul de a constrânge. – Din fr. coercitif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COERCITÍV, -Ă adj. Care are puterea sau dreptul de a constrânge; constrângător. [Cf. fr. coercitif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COERCITÍV, -Ă adj. care constrânge. ♦ câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizația unui corp feromagnetic. (< fr. coercitif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COERCITÍV adj. (JUR.) constrângător. (Mă-suri ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coercitív adj. m., pl. coercitívi; f. sg. coercitívă, pl. coercitíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coercitív, -ă adj. (d. lat. coércitus, constrîns). Care tinde la constrîngere: măsurĭ, dispozițiunĭ coercitive.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COERCITÍV ~ă (~i, ~e) jur. Care are puterea, dreptul sau menirea de a constrânge. Măsuri ~e. [Sil. co-er-] /<fr. coercitif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink