COGNITÍV, -Ă, cognitivi, -e, adj. (Livr.) Care aparține cunoașterii, privitor la cunoaștere, capabil de a cunoaște. – Din fr. cognitif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COGNITÍV, -Ă adj. Relativ la cunoaștere. [Cf. fr. cognitif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COGNITÍV, -Ă adj. referitor la cunoaștere. (< fr. cognitif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cognitív adj. m., pl. cognitívi; f. sg. cognitívă, pl. cognitíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COGNITÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de cunoaștere; propriu cunoașterii. /<fr. cognitif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COGNITÍV, -Ă (‹ fr.) adj. Referitor la cunoaștere, la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe. ◊ (PSIH.) Psihologie c. = disciplină situată la intersecția biologiei, psihologiei, lingvisticii și informaticii, avînd ca obiect mecanismele gîndirii prin intermediul cărora are loc cunoașterea, de la percepție la raționament logic. ◊ Teste cognitive = probe psihometrice administrate subiecților în vederea evaluării nivelului de cunoștințe (ex.: teste de cunoștințe tehnice aplicate în vederea selecției profesionale). ◊ (LOG.) Propoziții cognitive = propoziții care redau cunoștințe sau informații despre proprietățile unor obiecte (propoziții de predicație) sau despre relațiile dintre anumite obiecte (propoziții de relație).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink