COHLÉE s.f. Parte a urechii interne, formată dintr-un canal osos răsucit în spirală. [Pron. -le-e. / < fr. cochlée, cf. lat. cochlea – cochilie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COHLÉE s. f. organ al urechii interne dintr-un canal membranos răsucit în spirală. (< fr. cochlée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COHLÉE s. (ANAT.) canal cohlear, melc membranos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cohlée s. f., art. cohléea, g.-d. art. cohléei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink