COJOÁCĂ s. f. v. cojoc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cojoácă f., pl. e (d. cojoc). Iron. Blana, pele [!] (vorbind de cazu cînd se întîmplă ceva răŭ unuĭ neastîmpărat): joaca sparge cojoaca (Prov.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink