COJOÁICĂ, cojoaice, s. f. (Ornit.; reg.) Scorțărel. – Coajă + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COJOÁICĂ s. v. scorțar, scorțăraș, scor-țărel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cojoáică s. f., g.-d. art. cojoáicei; pl. cojoáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cojoáĭcă (oaĭ 1 silabă). f., pl. e (d. coajă). O păsărică agățătoare din familia cĭocănitoriĭ (certhia familiaris). V. țoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COJOÁICĂ (‹ coajă) s. f. (ORNIT.) Gen de păsări insectivore, cățărătoare, răspîndite în America de Nord, Eurasia, Australia, Africa tropicală, din ordinul paseriformelor, înrudite cu scorțarii, dar cu ciocul subțire, penaj cenușiu-cafeniu avînd penele cozii rigide, dispuse etajat, pentru a le servi la cățărat. În România trăiesc două specii, sedentare, de c. 13 cm, răspîndite în aproape toate pădurile: c. comună (Certhia familiaris) și c. cu degete scurte (C. brachydactyla).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink