COJOCÁR, cojocari, s. m. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COJOCÁR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv. și prin Ban.) suciu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cojocár s. m., pl. cojocári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cojocár m. (d. cojoc, sîrb. kožuhar). Care face saŭ vinde cojoace. Purtător de cojoc (țăran). Fig. Iron. Om incult. V. opincar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COJOCÁR ~i m. Persoană care lucrează sau vinde cojoace sau căciuli și alte obiecte din blană. /cojoc + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink