Dex cola

COLA¹ s. f. invar. Arbore tropical cu fructe albe sau roșii de forma unei nuci, care conțin alcaloizi stimulanți (Cola nitida). – Din fr. cola, kola.

CÓLA² s. f. 1. Băutura răcoritoare cu extract de cola¹. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cola² (1). – Din engl. [coca] cola.

COLÁ³, colez, vb. I. Tranz. și refl. (Franțuzism) 1. Tranz. și refl. A (se) combina, a (se) asorta. 2. Refl. A trăi în c********j. 3. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi de corp. – Din fr. coller.

CÓLA², cóle, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu extract de cola¹. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cola² (1). – Din engl. [coca]cola.

CÓLA m. 1) Arbore tropical cu fructe în formă de nucă care conțin cofeină și substanțe tanante. 2) Fructul acestui arbore. 3) Băutură răcoritoare preparată din fructul acestui arbore. /<fr. cola, kola

CÓLA s.m.invar. Arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. // s.n. Băutură preparată din fructul acestui arbore. [Scris și kola. / < fr. cola, kola < cuv. sudanez].

COLÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se împreuna, a se uni printr-o legătură nematrimonială; a trăi în c********j. [< fr. coller].

CÓLA¹ s. m. inv. arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. (< fr. cola, kola)

CÓLA² s. f. băutură răcoritoare din fructul arborelui cola¹. (< engl. /coca-/cola)

COLÁ³ vb. I. tr., refl. a (se) combina, a (se) asorta. II. refl. 1. a se împreuna; a trăi în c********j. 2. (despre îmbrăcăminte) a se lipi de corp. (< fr. coller)

cóla s. m. invar.

colá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. coleáză

COLA DI RIENZO [riențo], (Nicola di Lorenzo [lorénțo] Gabrini) (1313-1354), om politic italian. Tribun (1347-1354) al Republicii din Roma, instaurată în urma răscoalei populare din 1347. A urmărit unificarea statelor italiene sub conducerea Republicii Romane.