COLÁPS, colapsuri, s. n. Insuficiență circulatorie periferică, manifestată prin pierderea oricărei forțe, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid și foarte slab etc. [Acc. și: cólaps] – Din lat., fr. collapsus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓLAPS s.n. Stare patologică foarte gravă, manifestată printr-o scădere bruscă a puterii și încetarea treptată a funcțiilor c******e, însoțită de pierderea cunoștinței. ♦ Prăbușire a pereților celulelor vegetale ca urmare a eliminării apei libere din golurile celulare. [Pl. -suri. / < fr., lat. collapsus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÓLAPS1 s. n. (med.) 1. scădere bruscă a activității (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoțită de pierderea cunoștinței. 2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului. (< fr., lat. collapsus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÓLAPS2 s. n. 1. prăbușire a unei construcții; (p. ext.) prăbușire (economică etc.); ruină, faliment. ◊ (tehn.) deformare, spargere a pereților. 2. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului. 3. ~ gravitațional = prăbușire gravitațională. (< fr. collapse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cólaps/coláps s. n., pl. cólapsuri/colápsuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
coláps s. n., pl. colápsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coláps n., pl. urĭ (lat. collapsus, alunecare). Med. Scăderea răpede [!] a puteriĭ fără sincopă (cum se´ntîmplă la otrăvirĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLÁPS ~uri n. Scădere bruscă a funcțiilor vitale, însoțită de pierderea cunoștinței, datorită unei insuficiențe circulatorii. /<lat., fr. collapsus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COLAPS GRAVITAȚIONÁL s. v. prăbușire gravitațională.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink