COLÁSTRĂ s. f. v. coraslă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
colástră s.f. sg. (pop.) 1. laptele dintâi al unei vaci, după ce a fătat. 2. lapte brânzit, serbezit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
colástră s. f. – 1. Laptele unei mame imediat după naștere. – 2. Lapte prins. – Var. corast(r)ă, curast(r)ă. Mr. curastă, culastă, megl. gulastră. Lat. cŏlostra (Pușcariu 456; Candrea-Dens., 392; REW 2058; DAR); cf. bearn. coulhistrau, sp. calostro (Corominas, I, 600), v. arag. cullestru, astur. culiestru. Este cuvînt de circulație generală, cf. ALR, I, 207. Rezultatul normal, corastră, a disimulat primul r la l. Din rom. a pătruns în mai multe limbi din Europa orientală; ngr. ϰουλιάστρα, sarak. ϰλιάστρα (Meyer, Neugr. St., II, 75), bg. kolastra, kulastra (Capidan, Raporturile, 205), sb. kónastra, slov. kurastva, rut. kołastra, kułastra, kułestra (Miklosich, Wander., 22), mag. gulászt(r)a, gulesztra (Candrea, Elemente, 401; Edelspacher 14). Ipoteza că bg. kolastra provine direct din lat. și este etimonul rom. colastră, cu l (Romanski 112; Mladenov), este extrem de improbabilă. – Der. corăsli (var. colăstri), vb. (a se prinde laptele; a se strica laptele).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
colástră (Olt. Munt.) și corástră (Munt.) f., pl. e (lat. colostra și -strum, de unde s´a făcut corastră, cu suf. din măĭastră, albastră, apoĭ s´a disimilat în col-, ca tulbure, bolborosesc din turb-, borb-; it. colostre, -ostra. D. rom. vine bg. kulastra, rut. kolastra, ung. gurasztra, gulasztra și gulaszta). Munt. Primu lapte la femeĭ și la vite. Pin [!] a**l. Lapte brînzit. – Și coraslă (Mold. Munt.), corastă (Banat) și curastă (Maram.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink